Cat de des ne gandim noi, oamenii prezentului, la civilizatiile demult apuse, la cei care au pasit aceiasi pasi ca si noi, care au vazut aceiasi copaci si aceiasi nori, care au gandit si simtit poate exact in acelasi loc in care stam si noi acum, dar la o distanta de sute, mii de ani inaintea noastra...!?
Putine ne-au mai ramas de la ei, iar constiinta noastra nu cred sa mai faca vreo diferenta intre o civilizatie de doua sau una de o mie de ani. Le plasam pe toate acolo in trecut, atingem cu palma cand ne iese in cale cate o piatra sau un zid, visam 2 secunde, continuandu-ne apoi drumul in timpul nostru...
Exista insa locuri pe aceasta minunata Planeta, unde timpul si spatiul intra-ntr-o chimie speciala, rezultatul fiind o melancolica pierdere in Lumea trecutului.
Auzisem de Angkor Wat, insa niciodata nu mi-as fi putut inchipui maretia acelui loc. Un oras intreg, cu temple, apeducte si strazi, inmarmurit de timp si prins in radacinile junglei. Angkor-ul este unul dintre cele mai mari vestigii ale trecutului, dandu-ti impresia ca insusi pamantul intregii Asii a fost menit doar pentru a sustine in mijlocul ei aceasta creatie.
Am ajuns in inima lui pe o bezna totala, inainte cu mult de rasarit, dorindu-ne sa fim primii, cu sufletul si simturile deschise, pregatite, poate poate reuseam a zari vreun crampei de viata ancestrala :).
La momentul facerii lui, undeva in secolul al VII-lea, se spune ca Angkor-ul era cel mai mare oras de pe Pamant, adapostind peste 1 milion de suflete pe vremea cand Londra de-abia daca aduna 50 de mii.
Inlantuirea perfecta pe care o vedeti intre radacinile junglei si ziduri este aproape indestructibila; zidurile s-ar prabusi fara sprijinul radacinilor, iar acestea din urma s-ar darama fara sustinerea pietrelor.
Asezat la intersectia a trei mari culturi, cea khmera, indiana si chineza, Angkor-ul a fost conceput de catre arhitecti initial pentru a deservi religiei hinduse si Dumnezeului lor - Shiva; timpul insa, influenta marilor civilizatii si convingerile Imparatului Jayavarman au transformat ulterior complexul intr-o oda adusa religiei Buddhiste, pastrata apoi asa de poporul Khmer pana in zilele noastre.
Nu stiu daca ati vazut vreodata sau poate va puteti imagina cum este sa te afli intr-o tara Buddhista...!? Sa vezi oranj-ul superb al vestmintelor, pasii tacuti si chipul smerit al calugarilor, parca aducand aminte de linistea pierduta a vietii...!?
I-am zarit printre pietrele inghetate de timp ale Angkorului, cateva dintre templele sale fiind pana astazi casa calugarilor buddhisti; dar mai multe despre ei va vom aduce in episodul viitor, special rezervat doar lor.
Nu pot sa nu ma intreb cum la mii de kilomtri distanta, pe cealalta parte a planetei, o alta civilizatie, cea incasa, total straina de cea khmera, sa fi trait, gandit, simtit si construit la fel... Singura explicatie pe care pot sa mi-o dau este ca e vorba de un singur Spirit, al Pamantului, al evolutiei lui, inceputa 'atunci' demult si care poate..., continua spre viitor, trecand poate putin si prin mine si clipa mea prezenta..., chiar acum!
Multumim pentru vizionare! Nu uitati, caci de doriti, puteti sa va abonati la casuta din stanga pentru viitorul episod :)
Sua sdei!
